joi, 18 iunie 2015

4 ani

    S-a terminat oficial si ciclul primar. Parca nu e chiar atat de greu cum a fost la gradinita. Probabil nu e atat greu fata de cum va fi la incheierea clasei a VIII-a; aceasta pe motiv ca-si pastreaza scoala, colegii, iar domnul invatator va mai fi cativa ani in scoala, sa le mai dea un sfat, sa le ofere un zambet si sa-i mai linisteasca putin cand o iau pe aratura prin pauze :)
   Insa e terminarea unui ciclu si apar momentele de nostalgie, de readuceri aminte.
   Cert e ca in scoala primara a intrat un copil timid, cuminte si iese tot un copil timid, cuminte :). Intre aceste doua momente au fost drame si explozii de fericire, zile pline de frustari, cu teme, cu frica de posibile note sau de afirmatiile colegilor; zile pline de bucuria descoperirii unui nou prieten, a unui rezultat foarte bun in carnet sau a faptului ca au stat colegii si au ascultat atenti prezentarea unui proiect facut de ea. Un FB cu steluta in carnet, un "high five" facut cu un coleg care a necajit-o timp de cateva saptamani, o mangaiere sau o incheiere de jacheta oferite de catre invatator au adus bucurie si povesti entuziasmate acasa, in timp ce plansete neconsolate au umplut casa cand fetele i-au spus ca nu mai sunt prietene cu ea sau ca e "tocilara".
   Deci rele si bune, bucurii si suparari au umplut acesti 4 ani. Iar ca bilant, a fost bine. Din scoala primara iese o domnita cu multe cunostinte, careia ii place scoala, care a invatat sa interactioneze cu colegii de varsta sa si care mi se pare politicoasa cu adultii. A avut noroc de un invatator bun, bland, de care Diana chiar a avut nevoie. Aceasta a fost frica mea majora, avand in vedere sensibilitatea ei. A invatat chiar cu drag, fara sa-i fie frica ca cineva striga la ea. A apelat la domnu' pentru probleme oricat de marunte si n-a avut nici o dezamagire.
   Nu a fost si nu va fi in cea mai buna clasa a scolii, dar in ea, in aceasta clasa, Diutza a invatat pe langa multa carte, multe despre oameni si multe despre ea.
   Urmeaza un nou ciclu. Am asteptari de la ea, daca se mentine ca si in acesti patru ani; doamna de engleza o agreaza, ii lauda compunerile si i-a vorbit de o posibila excursie in Serbia pe partea de engleza (nu stiu nimic oficial, sunt doar din spusele Dianei). Pe partea umana se descurca extrem de bine, citind mult si avand compuneri pline de viata. La arte nu s-a insistat prea mult in acesti patru ani, dar poate o va remarca doamna profesoara de desen. La matematica e silitoare si e printre varfurile clasei, dar nu e de concursuri. Si-a facut cativa prieteni buni si stie sa desparta situatiile rele de cele bune, retragandu-se cand e cazul.
   Deci pornim la drum cu sperante, multumindu-i domnului invatator pentru patru ani dedicati unor copii necunoscuti, pe care i-a format si i-a modelat cum a putut dansul mai bine; pentru blandetea, bunatatea si delicatetea de care a dat dovada in momentele cele mai sensibile; pentru cunostintele transmise, de la 1+1 pana la analize de fraze complicate. Pentru faptul c-a fost mediator intre copii si parinti, parinti si profesori, parinti si parinti, respectiv copii si profesori. Pentru "te rog frumos" si "multumesc". Pentru ca a crescut oameni.

Multumim!

clasa I
clasa a IV-a (cu sora)

clasa a III-a, cu un invatator de milioane

ultima zi, privind fotografii din cei patru ani