joi, 15 iunie 2017

Sfarsit de etapa

N-au fost patru ani, au fost cinci ... si au trecut! Concluzia lui Teo e aceasta: "Nu vreau sa scap de doamna! Mama, fa ceva!", urmata de lacrimi-siroaie, de cateva ori pe zi. Lacrimile si tanguirea, frecatul mainilor, ca ce sa faca, cum sa faca, ma intorc si pe mine pe dos. O consolez cu noduri in gat, sugerandu-i posibile solutii, alinand durerea si lasand-o sa se descarce. Revine apoi la jocurile si activitatile de zi cu zi, pana data viitoare, cand o fraza legata de scoala, sau o alta legata de vacanta ii readuc aminte de sfarsitul unei etape.


Sunt sigura ca ii va trece. Ce nu vreau insa sa treaca e amintirea acestor ani, a unor ani plini de bucurii, inocenta, de munca si succese, de suparari chiar, respectiv de prietenii legate. A urcat treapta cu treapta, cu alunecari si impiedicari relativ marunte si a iesit o Teo plina de actiune si de idei. I-a crescut increderea in ea, independenta, respectiv si-a pastrat nestirbita curiozitatea si dorinta ei de giumbuslucuri, de a obtine rasete. E inca fetita "solara", sugubeata, plina de voie buna, doritoare de experimente, incercand sa incalce finut regulile, dar cu explicatii bine puse la punct, astfel incat sa nu fie pedepsita. Nu e copilul care nu-ti iese din cuvant, dar nici cel care sfideaza tot. E un copil perfect normal, plin de viata si curiozitate. Si sunt multumita cu ea.

Sper din suflet ca desi avea 6 ani, a intrat in scoala cu cei 7 ani de acasa. Scoala a continuat acei 7 ani, iar acum as vrea sa spun ca are cei 7 ani de acasa si cei 5 ani de scoala. Nu doar mediul familial a construit-o pe Teo. Scoala a fost o parte importanta, prin educatie, prin colegii cu care a avut de-a face, prin activitatile la care a participat si prin dascalii pe care i-a avut. A fost o a doua casa, a avut al doilea rand de parinti si am dus-o mereu cu increderea ca o las pe maini bune.
Nu pot sa remarc pe prima invatatoare, cea din clasa pregatitoare, domnisoara cu aspect de zana, care i-a dat lui Teo impresia ca scoala e un taram de basm. Dansa si faptul ca s-a crezut "mare", cu sora si mai mare la scoala, au facut-o sa porneasca cu dreptul.

Clasa pregatitoare

Apoi, a fost doamna cea "batrana si tanara si foarte jucausa" (prima ei concluzie). Am intrebat-o intr-o doara anul acesta daca doamna e batrana. Mi-a zis ca nu, un nu vehement. Tanara si foarte jucausa... da, respectiv copilaroasa si vesela.
 

Clasa I
Sfarsit de clasa I, la primirea diplomei;
tocmai ridica bratele sa-si imbratiseze invatatoarea;
asa ceva facuse doar cu noi, parintii


Au mai fost profesori... sunt ok pentru ea. Daca o intreb, ii plac. Prea putin a venit insa acasa cu povesti din proprie initiativa legate de ei, cu mici secrete pe care sa mi le spuna (doamna de engleza e deocamdata in topul ei).

Clasa a II-a


Cu doamna invatatoare a fost altfel. Mici secrete, mici povesti, mici descrieri; de bune si de rele. A marcat-o apelativul "ţaţa de la piața", ca se tot certa cu o fetita (din context: "Ce sunteti voi?! Țaţe de la piața!? "). Zile intregi mi-a cerut sa-i explic cum se cearta ţaţele acelea de la piata, iar dupa certurile cu sora ei ma intreba daca de data acesta a fost ţaţa :)). S-a simtit tare prost cand, tot omitand sa faca probleme la matematica, i-a spus doamna sa nu mai participe la un anumit concurs, fara sa-i poarte pica. A tot luat minus FB-uri si B-uri la limba romana. Doamna "a vazut-o". A vazut ca cu Teo se poate lucra dandu-i provocari. Cu toata eliminarea initiala, a ajuns in "trupa de matematicieni", in care foarte buni prieteni se lupta cu probleme, fac mici concursuri intre ei si au rezultate foarte bune. Sper sa-i tina, sper sa munceasca cu acelasi entuziasm. La romana s-a tot luptat sa iasa din "minus FB". In clasa a patra a reusit doar; a fost o realizare imensa pentru ea.

Clasa a III-a

De cealalta parte, de bine: doamna i-a citit compunerea cu voce tare, doamna a luat-o in brate ca sa scrie sus de tot la tabla, doamna i-a spalat julitura, doamna a laudat-o ca a facut curatenie, doamna a luat-o in brate pentru cine stie ce a facut ea mai deosebit, doamna s-a bucurat mult de florile de ziua ei, de felicitari, ea a spus "mama" in loc de "doamna" si au ras copiii de ea. Doamna a sarit coarda sau s-a jucat cu frunze. Doamna i-a spus "Teo", exact asa cum isi dorea, iar ea s-a intristat mereu cand nu s-a facut scoala sau pregatirea de la matematica.

Clasa a IV-a

Remarcate de mine: doamna a fost mai tot timpul prezenta in casa noastra prin mirosul ei de parfum impregnat in parul Teodorei; nu neaparat prin faptul ca in ziua respectiva a imbratisat-o, dar ca a fost fizic aproape de ea. Doamna m-a sunat ca sa-i confirme lui Teo ca doctorii n-au gresit si ca n-a murit dupa operatie. Doamna a corectat lucrari si le-a personalizat, prin explicatii si apelative adresate direct : "Teo, suntem in camera, nu sub pamant!", "Bravo, de foarte multe ori!", cu FB-uri uriase sau cu inflorituri. Doamna m-a sunat sa o iau cand s-a simtit rau sau mi-a spus sa povestesc cu ea cand a avut episoade de plans si incapatanare. Doamna a invatat-o sa spuna "Sarut mana!", sa se adreseze cu "Doamna" si "Domnule". Doamna a explicat despre documentele personale, despre boli, dand exemple din viata reala si s-a oferit din proprie initiativa sa vina acasa sa faca matematica cu ea in ajunul unui concurs mai mare, pe motiv ca Teo a lipsit de la pregatirea obisnuita, avand examen de karate. Doamna a invitat parinti de diferite meserii ca sa-i familiarizeze cu ele. A facut benevol, sambata de sambata, pregatire la matematica, luandu-si din timpul ei si dedicandu-l unor copii interesati. A creat un cor din nimic si a organizat concursuri pe teme de cultura generala, le-a oferit dulciuri, prajituri facute de ea, acasa, glume si povesti. Doamna a participat din proprie initiativa cu ei la orele de germana, sa invete. Doamna n-a fost doar invatatorul care pune creionul in mana si-i invata sa citeasca, sa socoteasca si un minim de geografie si istorie. Doamna a fost o enciclopedie ambulanta si i-a invatat sa puna si sa-si puna intrebari. Doamna a facut totul cu un entuziasm debordant, de la orele de scoala, la activitatile extra, fiindu-le aproape, implicandu-se, ajutandu-i, luandu-le partea, chiar si cand au fost probleme nelegate de scoala. A fost prezenta si pentru noi oricand am avut nevoie de ea; cu o informatie, un sfat la o cerere de ajutor, o atentionare.

Fara sa stie, fara sa ne stie indeaproape, este un membru al familiei, cu o mare putere de veto asupra lui Teo.

Si... mi s-a pus nodul in gat!

Sfarsit de clasa a IV-a, cu Doamna


Doamna Andro, VA MULTUMIM!

Cu mult-mult respect,
Teo (beneficiar direct), mama de Teo, tata de Teo si sora de Teo (beneficiari indirecti)

marți, 15 noiembrie 2016

Mas Oyama Memorial Cup 2016

A fost bifata si a treia prezenta la Mas Oyama Memorial European Cup. Eu inca ii zic cupa Romaniei (deh, puterea obisnuintei) , desi parca la fiecare editie am vazut tot mai multi sportivi si arbitri din alte tari. Chiar in grupa lui Teo a fost o fetita din Ungaria.

Trei editii din opt

Teo s-a prezentat foarte bine si de aceasta data. Chiar ieri am urmarit filmuletele de la celelalte editii si se vad diferente foarte mari de la an la an, de la centura la centura. Desi complexitatea exercitiilor a crescut, i-a crescut rapiditatea, forta, increderea. A fost si prima editie in care, desi a avut emotii imense, nu a mai plans in sala, inainte de concurs. Plansul era modul ei de descarcare nervoasa; vad ca incet-incet invata sa-si gestioneze emotiile.

Incet-incet am lasat si eu deoparte grupele de centuri mici, pe care le urmaream anii trecuti. Am inceput sa urmaresc grupele mari, sa vad ce urmeaza. Ea mai putin; s-a luptat cu emotiile, si-a urmarit prietenii si favoritii, ca are cativa si apoi a vanat pokemoni si s-a zbenguit prin sala cu copiii din echipa si din alte dojo-uri. Inca ma minunez de legatura dintre copii. Sunt adversari, dar lasa totul deoparte dupa concurs si vorbesc, se alearga unii pe altii, se joaca impreuna, se consoleaza, rad. Imediat, prin "relatii" numai de ea stiute, a aflat Teo informatii despre adversarele pe care nu le cunostea, s-au masurat din priviri, au dat din cap unele catre altele in semn de recunoastere. Ma astept ca la concursurile/stagiile urmatoare sa se creeze o legatura si cu cele nou intrate in categorie (sau ma rog, poate ea e cea nou-intrata)
Una peste alta, e vorba de copii foarte frumosi, atat cei din Alba, cat si fetele din categoria ei.

In concluzie: o noua cupa, un rezultat foarte frumos din partea ei, aprecieri din partea copiilor, parintilor, a unor instructori din alte dojo-uri chiar. A fost un an in care a muncit si rezultatele se vad. Nu am fortat-o, a facut totul din placere; e cumva mereu tinuta in priza: ba un concurs, ba un seminar, ba o tabara, ba un examen de centura, ba o kata noua care nu-i iese, ba o combinatie la care sempai o corecteaza sau mai rade ghidus de ea. Inca face miscari mici prin casa, inca primeste "teme de casa", inca e frustrata la unele pozitii. Dar cel mai important, are incredere tot mai mare in ea si asta nu numai in karate, ci si la scoala, si in celelalte sporturi pe care le practica de placere. Karate Kyokushin deocamdata e marea ei pasiune.

Multumim, Sempai Stefan pentru rabdare, pentru corectii, neputant trece peste faptul ca la fiecare sfarsit de antrenament, doua fete, una mare, una mica au fost mereu dupa instructor, cersind sa le verifice la o kata, intreband cand vor mai face kata, cand vor mai juca fotbal cu mingea de tenis, cand vor mai invata nu stiu ce combinatie sau pur si simplu, sa spuna cate ceva inafara de karate. E mare lucru!

Kata Pinan Sono Ichi

Kata Pinan Sono San

Victorie - Teo si Sempai Stefan
Runda I


Runda a II-a... aici mda, ma uitam prea concentrata la ea. Aparatul a ramas nemiscat si asa ca spre sfarsitul executiei, imaginea e taiata.



duminică, 21 august 2016

Doisprezece

E serioasa si nu se prea mai amesteca in jocurile copiilor. Cand "uita" ca e mare si o face, o face cu drag si ras cristalin, chiuind si sarind de-un cot la sperieturi sau la actiuni neasteptate. In cea mai mare parte a timpului prefera sa stea nevazuta printre adulti.
Putem avea incredere in ea. E ascultatoare si nu prea ne iese din cuvant. Parca nici nu comenteaza cand nu-i convine ceva; in cel mai rau caz isi da ochii peste cap in neaos spirit adolescentin.

Ii e frica la sporturile de actiune, frica pana la amorteala si blocare si trebuie sa urmareasca actiunea o vreme pana se hataraste sa incerce. Dupa ce trece de soc, ii place, chiuie si aici si se mira ca ce simplu a fost. De asta, o realizare a ei e apreciata si conteaza mult mai mult decat giumbuslucurile naturale si clar mai periculoase ale surorii ei, pentru ca e lupta cu ea in primul rand. Adora in schimb dansul. Merge cu placere la cursuri si instructoarea a remarcat-o prin seriozitatea si constiinciozitattea cu care lucreaza. A lipsit de la zile de nastere, de la actiuni cu copii de varsta ei, nevrand sa lipseasca de la dansuri. Acum pe vara e vacanta si acolo; i-au dat la un moment dat lacrimile pe motiv ca-i lipsesc orele acestea.

Prea putin deseneaza, iar cand o face, o face mai mult pe calculator, in gimp. Ma astept sa-i revina pasiunea; tatoneaza tot mai multe activitati. Citeste mult si asculta si mai mult muzica, cum prinde un moment de ragaz.





Scoala e pe primul loc, tot serioasa si consecventa si aici. Cu exceptia matematicii, rar are nevoie de ajutor si temele si le face complet singura. E naturala la engleza, ii plac conexiunile din mai multe limbi, respectiv biologia si istoria. Si-a pastrat prietenii din clasa si uraste violenta fizica si verbala.


E Diana, la doisprezece ani. LA MULTE DUZINI!


sâmbătă, 20 august 2016

Zece

Si-a pastrat dorinta de sport si mobilitatea. Karate-le inca ii e sportul de suflet, incercand kata, facand miscari prin casa si facand planuri de obtinere de centura. A luat locul al doilea la Campionatele Nationale, primul loc la Campionatele Europene si la un concurs international desfasurat in Romania la sectiunea kata. Se misca usor si se corecteaza rapid cand i se fac observatii.

Pinan Sono Ichi - Locul I Campionatele Europene
Cupa, diploma, medalia si hanoracul cu insemnele Kyokushin de la europene

La dansuri se misca si acolo bine, dar da semne de plictiseala de cand a inceput dansul modern; ii placea mai mult dansul sportiv, dar din cauza prograului a fost nevoita sa renunte. A luat si aici locul I la un concurs national de dans modern cu trupa. Va merge in continuare in paralel la ambele sporturi deoarece o ajuta in dezvoltare si cel putin mie mi se pare ca se completeaza.

Inainte de concursul "Bucuria Dansului"
Locul I dansuri
La scoala n-are probleme. Matematica chiar zbarnaie, iar la romana, gura are, dar tare bine ar fi sa citeasca mai mult. Vacanta aceasta cel putin am vazut-o mai interesata de citit, poate si din motiv ca are momente cand poate sta mai mult de cinci minute intr-un loc. Ii place extrem de mult de invatatoare. Toata vacata mi-a amintit de dansa din varii motive: ba ca la scoala  au facut ceva interesant, ba ca ce-o face acum, ba ca o sa planga dupa dansa cand termina clasa a patra,  ba ca ii lipseste matematica, ba ca n-o s-o uite niciodata.

Aflase din scurt ca nu face pregatire la matematica - a inceput sa planga
Prieteni are relativ putini cu care se joaca inafara scolii. Compenseaza in pauze si la karate si la dans, dar chiar nu pot spune ca iese la joaca sa bata mingea pe maidan. S-a atasat mult de o fetita din clasa si imi tot povesteste de ea, dar nu au avut  ocazia sa se intalneasca in privat.

Adoarme in continuare seara tarziu si se trezeste dimineata la fel de tarziu, incet cumva, calma, senina. Orarul scolar ii cam incurca socotelile cu trezitul, dar profita in weekend si vacante cat poate.


Ne uimeste in continuare cu perlele pe care le scoate si ne inmoaie cu giumbuslucurile pe care le face, profitand din plin de eventualele noastre momente de slabiciune.

S-a desprins de mine; nu mai plange cand e plecata; a fost chiar si singura la un seminar de karate, zile in care nici n-a dorit sa vorbeasca cu noi la telefon. Era prea ocupata cu prietenii de acolo.  Mai repede i-am simtit eu lipsa decat ea. Insa cand e acasa, are nevoie de momente de lipiceala, sa se alinte, sa se lipeasca fizic de unul din noi, macar sa-si puna un picior pe noi.

O tachineazape Diana, scotand-o de multe ori din minti, dar in gneral se inteleg foarte bine. La nivel de discutii mi se pare ca e destul de sus si ii poate face fata cu brio.



E Teo la zece ani. LA MULTE DECENII!

joi, 23 iunie 2016

Clasa a V-a

Daca la sfarsitul clasei a patra am fost optimista, inceputul clasei a V-a m-a prins total nepregatita. Valuri-valuri de explozii nervoase, de refulari... Plansete ca nu intelege si nu e inteleasa, nervi pe colegi, pe noi, parintii, pe unii profesori. Nu am stiut ce sa mai cred: copilul cuminte, docil, doritor de invatatura, iertator si prietenos, n-a mai fost el.


A trebuit sa fac ceea ce nu facusem din clasa I: sa supraveghez la teme, sa explic, sa ascult si sa o ajut sa faca legaturi la materiile unde trebuie memorat. Oricum, urata perioada!

S-a reglat abia pe sfarsit de prim trimestru; nu in sens foarte bun, adica a trecut perioada de nervi si a inceput perioada de apatie. Fiind relativ cuminte in clasa, profesorii si-au canalizat atentia pe cei mai zvapaiati, iar ea s-a resemnat. N-a mai ridicat mana la lectii, la unele materii mai ales, ca si asa n-o asculta nimeni; nu avea chef sa activeze, ca si asa nu se aude in clasa. Unii profesori si-au dat seama ca exista si ea in clasa abia dupa perioada de 2-3 reprize de lucrari, vazand rezultatele foarte bune in scris si au inceput sa traga de ea la raspunsurile mai dificile.
Poate si din acest motiv, la olimpiada de romana pe oras a luat 8, cu o singura sedinta de pregatire. Doamna profesoara a anuntat-o ca o trimite chiar cu o saptamana inainte de olimpiada, vazand rezultatul din teze. Nu e laudabil vazut de dinafara, insa avand in vedere contextul, eu am fost multumita. La fel si doamna profesoara s-a declarat foarte multumita; ma rog, in fata ei, ca eu nu am vorbit cu dansa.
De la mijlocul semestrului al doilea pot spune ca nu am mai avut eu probleme. Of-urile obisnuite au fost si sunt, dar nu mai e cazul sa fiu ingrijorata. Am terminat si cu supravegherea pe undeva spre sfarsitul semestrului I; am fost disponibila pentru intrebari , pentru discutii legate de scoala, dar cel putin nu m-am mai simtit gardian.

Materiile preferate: engleza, biologia, istoria. Engleza chiar ar trebui sa o scriu cu majuscule. Ii place de ambele doamne profesoare, incearca sa vorbeasca cat mai mult in engleza, inca citeste carti, e interesata efectiv. Biologia si istoria datorita domnilor profesori; fac atractiva materia. Am remarcat ca sunt si materiile preferate ale multor elevi din scoala.

Matematica. e la nivel de clasa. Aici a trebuit sa intram si noi pe fir ca sa nu aiba goluri, sa se mentina. Nu pot spune nici ca o gandeste logic, se lupta, dar e constiincioasa si acest fapt a ajutat-o sa nu se piarda in incalcitura de ecuatii si numere zecimale. I-a placut partea de sfarsit, palpabila: un pic de geometrie si unitati de masura. E grea partea de abstractizare, cand nu vede legaturile fizice.

La desen a remarcat-o doamna, dar si aici, parca nu e incantata. Sunt teme clare, nu prea se simte libera sa faca ce vrea.A selectat-o doamna profesoara la un concurs cu mesaj antidrog.



Si-a mentinut prietenii-colegi. Din spusele ei, cu mici exceptii, colegii o vad ca si un coleg de baza: si serios, dar si de-a lor. Nu o mai fac tocilara, nici nu se supara cand ii vad rezulatele. In momentul primirii premiului, chiar am auzit scandari pentru ea.

Contrar plangerilor mele, a terminat cu 10 si din cauza rezultatelor din semestrul I, bursa de merit pe primul semestru. Poate am eu asteptari prea mari de la scoala, dar sincer nu (mai) vad entuziasmul pe care-l vad la Teo, dorinta de a fi mai bun, de a creste. La Diana e o liniste interioara; scoala e vazuta ca o treaba care trebuie facuta si cam atat. Cartile pe care le citeste sunt din aria extracuriculara, pasiunile la fel. Nu prea povesteste la scoala din ceea ce face acasa pentru ca si-a dat seama ca si asa nu intereseaza pe nimeni, poate doar pe prietenii ei, respectiv sunt probleme mai mari decat activitatile ei. Eu spun ca a fost prea nebagata in seama si si-a dat seama ca e ok sa fie in "gloata" .

E de bine, e de rau, ce va fi in viitor, doar timpul ne va arata. Eu sper nu neaparat sa aiba drag de scoala in sine, dar sa-i vad deschis interesul pentru cunoastere. Of-ul meu e ca petrece mult timp fizic in scoala si nu stiu, parca mi-as dori sa fie mai atractiv, mai aerisita materia, mai deschisi profesorii, mai interesati de copii.... Sunt prea multe aici care trebuie sa se lege: si sistemul, si copiii, si profesorii, si parintii chiar si e suficient un singur element sa fie in dezacord si se strica armonia totala...

La premiere


Carnaval scolar: Diana interpretand-o pe Diana

Dacii si romanii




miercuri, 22 iunie 2016

Clasa a treia

Bravo (de multe-multe ori) vad ca s-a mentinut si in acest an scolar, desi nu a fost explicit.
A continuat pe partea de matematica, fiind atenta la cei din trupa pro-matematica formata anul trecut si a reusit sa intre printre ei. Face cu drag problemele de matematica, desi nu lucreaza inafara de ce le zice doamna invatatoare. Am mai surprins-o rasfoind gazeta matematica junior, intrebandu-ma punctual cate ceva, dar niciodata n-a scris ce e inafara temelor si a exercitiilor date de doamna. Din februarie, aproape sambata de sambata au facut pregatire la matematica. O data, dar o data, n-a spus ca nu vrea sa mearga. Astepta sambetele cu nerabdare, povestind de joculetele ce le fac, sau de greselile datorate vitezei sau de vreo problema pe care a reusit-o. La un moment dat a fost nevoita sa lipseasca doamna. M-a anuntat in ultimul moment, iar eu am anuntat-o pe Teo. Urmarea? Lacrimi, lacrimi fizice pe motiv ca nu se face pregatirea. I-am spus ca o spun doamnei si a inceput sa rada. Am surprins chiar trecerea aceasta, de la plans la ras, cu lacrima ramasa pe obraz.

Aflase ca nu se face pregatire la matematica
Acum, spre sfarsit, parca a inceput sa se grabeasca si a inceput sa faca greseli de calcul. Nu stiu daca a fost oboseala, sau viteza, sau dorinta de afirmare sau toate trei la un loc, dar a trebuit sa fie calmata putin.
Oricum, rezultatele nu au intarziat sa apara: punctaj maxim gazeta matematica junior prima etapa, 92 de puncte a doua etapa, 94 de puncte etapa finala; 94 de puncte "Fii inteligent la matematica" (aici putea face lejer 100, insa chiar repezeala si greselile de calcul au fost motivul scaderii de punctaj), o participare la un concurs interjudetean si o mentiune la un alt concurs interjudetean. Cum spuneam si anul trecut, nici macar nu e cea mai buna din trupa, iar nivelul e ridicat. Bucuria mea e ca face cu mare placere si se intelege foarte bine cu restul copiilor.

La romana mai greut, datorita faptului ca citeste prea putin. Oral se descurca bine; gura ii merge. Gramatica la fel, e bine. Greselile de ortografie sunt putine, dar exprimarea in scris are lacune, iar sinonimele dau in continuare batai de cap. Nu demult primisese un B la compunere si era dezamagita. Nu s-a putut abtine si a intrebat-o pe doamna de ce, ca doar nu avusese multe greseli. Raspunsul doamnei a cam lasat-o fara comentarii... ea, care comenteaza mai mereu: "Asteptam mai mult de la tine!". A fost necajita, dar a acceptat nota dupa aceea. Bine, i-a explicat doamna de ce, i-a dat exemple, si-a dat seama care erau asteptarile, dar na, gustul amar a ramas. Surpriza a fost concursul de romana din seria "Fii inteligent": 99 de puncte. Nu se astepta nici macar ea :). Deci bine si pe planul acesta.

O materie noua si extrem de placuta a fost educatia civica. Si aici tin minte ca a venit cu povesti entuziaste, legate de cartea de identitate si de schimbarea de nume de familie.

Cunoasterea mediului este in continuare, printre preferate, alaturi de matematica. Cand am auzit de diferente si asemanari intre fierbere/evaporare, densitatea lichidelor, temperaturi, m-am gandit daca intr-adevar vorbesc cu  Teo sau cu Diana.
Evaluare


Si aici imi amintesc de o lucrare: trebuia sa argumenteze ce temperatura e la nivelul plafonului daca in camera la nivelul pardoselii sunt 21 de grade: 20 sau 22. Teo a afirmat ca 20 si a inceput sa argumenteze bazandu-se pe temperatura din interiorul pamantului. Corectia pe lucrare a fost personalizata si dau si eu un FB* doamnei: si-a luat din timpul ei sa explice direct pe lucrare, folosind chiar si apelativul, in loc doar sa taie tot: "Teo, suntem in camera, nu sub pamant!"

Limbile straine (engleza si germana) parca au cam fost trecute cu vederea. N-a avut deloc probleme, insa nici nu a povestit in mod deschis de ele. Cert e ca se descurca bine si acolo, doar ca nu a facut caz de ele.

N-a fost materie, dar au facut un proiect intins pe multe saptamani legat de UE: tari, capitale, curiozitati, inventii, oameni faimosi.
Exemple de tari
A urmat un concurs cu intrebari si raspunsuri, doar intre elevii clasei, impartiti in patru grupe. A invatat si aici foarte multe lucruri si i-a placut enorm, fiind si foarte implicata. Si-a facut dosar, a colorat steaguri, a citit, s-a tot uitat pe harta.
Test inainte de concursul Eurosotron

De aici si povestea despre iertare .
Eurosotron
Temele, putine spun eu, le face rapid, in tot felul de pozitii.
Nu sunt teme, dar e pozitie de scris
S-a mai indepartat de mine, nu mai e atat de mamoasa. A fost in excursie cu clasa si au stat si o noapte. N-a plans dupa mine, ceea ce e o realizare. Asta si comportamentul per total m-au facut s-o las si la seminarul de karate, tot singura. Nu singura, cu trupa si cu senpai si sensei, dar nu cu noi, parintii.
Asa ca se incheie inca un an plin de progrese si impliniri. A realizat ce si-a propus si inca multe pe deasupra. Are prieteni si colegi frumosi, are o invatatoare dedicata, cum cred ca toata lumea si-ar dori, are o clasa plina de veselie. A avut seri in care a plans ca vine clasa a patra si cand o termina si pe aia, ramane fara doamna. Daca nu va intelege cum explica ceilalti profesori?!

Azi copiii afirmau ca vor sa vina vacanta, Teo a fost singura cu "Nuuuuuuuu" :)).

O festivitate inedita, in gradina scolii, cu unul dintre premii
Vine vacanta!

sâmbătă, 4 iunie 2016

Gimp - Diana

Toate desenele sunt facute in Gimp - un program asemanator cu photoshop, dar gratis, creat pentru editare de imagini. Nu sunt scanate, sunt create in intregime pe calculator folosind o tableta grafica destul de simpluta (cred ca e cea mai simpla si ieftina de pe piata) si gimp. Le-a facut singura, prin incercari. Din pacate noi, parintii, suntem antitalente la procesare de imagini. Suntem in stare de redimensionari, aplicare de transparenta, lucruri de baza sa spun asa, dar cam atat.

I know you like pink
Fuzzy morning
See that heat
Underground - the spirits forest
Cometa

luni, 23 mai 2016

Campionatul National Karate Kyokushin Traditional - 2016

A fost asteptat cu sufletul la gura de catre Teo.
S-a antrenat totusi mai putin decat la celelelalte concursuri, in sensul ca acasa a facut mult mai putine exercitii si a mers mai mult pe lucrul la sala.

Ideea e ca s-a intalnit iarasi cu fetitele pe care le-a cunostea din alte cluburi. Deja se plimba prin sala si schimba o vorba ba cu una, ba cu alta; nu s-a rezumat la una-doua fetite.


La primul tur a castigat cu o zecime avans. A fost frumos facuta kata. Bucuria a fost imensa.

La a doua kata insa s-a dezechilibrat la o  intoarcere de 180 de grade. A fost un picior pus pe tatami si apoi miscat si pus cu cativa cm mai in spate, dar a fost suficient sa conteze la nota finala: 2 zecimi in minus fata de fetita cealalta.

A izbucnit in lacrimi, nu s-a putut abtine. Fetita de pe primul loc a dat dovada de o empatie extraordinara: Teo plangea, Daria i-a iesit in fata, s-a oprit in fata ei, i-a spus ceva si i-a pus mana pe umar. I-a raspuns si Teo printre lacrimi, foarte scurt, iar apoi a plecat inspre mine. Am luat-o doar in brate si n-am zis nimic o perioada. M-a strans si ea de dupa gat ca atunci cand era mica-mica si era necajita rau. Recunosc, mi-a parut rau pentru ea; mi-a fost ciuda pentru ghinionul avut.

I-am urmarit apoi emotiile in timp ce plangea; au venit in valuri, mici izbucniri, dar distincte: vina proprie, vina altora, consolarea si abia apoi impacarea cu ea.
Primul lucru pe care mi l-a spus printre hohote de plans e ca trebuie sa munceasca mai mult, deci vina proprie... Nu stiu cat sens ar fi avut; la antrenamente nu s-a dezechilibrat (e drept ca a fost alta suprafata, insa senpai le-a spus ca daca se stapaneste bine tehnica, ar trebui sa faca si pe gheata acelasi exercitiu fara dezechilibrare); personal inca sunt de parere ca a fost ghinion. 
Apoi a inceput sa gandeasca, sa faca scenarii si a inceput sa se scuze; daca nu ar fi fost centura maro, mai mare in grad adica, ar fi castigat. I-am taiat-o insa scurt: nici o centura din lume, de orice culoare, nu a fost vinovata ca ea s-a dezechilibrat. Si-a dat seama de greseala si n-a mai spus nimic.
Apoi a venit autoconsolarea. A realizat ca nici locul al doilea nu e rau si tot printre lacrimi mi-a spus ca e fericita totusi ca a luat argintul, fiind singura medalie care ii lipsea. Avea aur si bronz de la concursurile anterioare.
S-a linistit incet-incet si reinceput plimbarile prin sala, sa vorbeasca cu unii altii, sa se joace cu cei din echipa proprie. Aveam de gand sa mergem la niste cumparaturi pana la premiere; a spus sa mergem noi, ca ea vrea sa stea in sala. Am realizat ca incepe sa se desprinda de noi, de mine mai ales. Intre timp a venit un alt parinte cu ideea sa-i duca pentru scurt timp la zoo. Au mers cam pentru o ora; a venit incantata. Inclusiv catre casa a preferat sa mearga cu o alta masina cu fetele din trupa decat sa ne astepte pe noi jumatate de ora - o ora.


Asa ca acest concurs a fost un castig. A reusit sa lupte cu niste emotii si sa treaca peste ele. A invatat multe, printre ele si faptul ca nu e cea mai buna, dar si ca nu e o problema daca nu e cea mai buna. I-am spus de consolare ca acum are toate medaliile; pe viitor poate sa-si aleaga ce medalii vrea sa castige la urmatoarele concursuri si sa-si urmareasca scopul. Mi-a spus cu glas mic ca ar vrea aurul, dar ca sunt in regula si restul medaliilor.


Deci rezultatul: argintul, la o zecime diferenta, nu e un final si nici un verdict. Vor urma altele si altele. Emotii vor fi, caderi idem, castiguri idem. Din spate vin niste fetite bune; le-am urmarit. In fata, centurile mari adica, nu numai ca sunt foarte bune tehnic, dar mi s-au parut mici oameni-mari frumosi. Acea manifestare de empatie si simpatie a Dariei a fost punctul pe I. I-am urmarit vorbind in grupulete, tragandu-se in joaca de centuri, razand, repetand. A fost incrancenare, prietenie si bucurie, toate  amestecate, dar ultimele doua au primat.





Felicitari, Budo Apulum. Avem un aur la kumite - un baietel pe care-l urmaresc cu drag (si nu numai pe el)-, respectiv argint si bronz. S-au descurcat onorabil, spune profana de mine :) 
Felicitari si celorlalti!

PS: Daca are cineva filmarea din turul al doilea al lui Teo, rog sa ma contacteze :) . Mie mi-a sunat telefonul chiar atunci cand filmam si mi s-a oprit automat filmarea ... :(

Pe cea de la turul intai o am:

vineri, 22 aprilie 2016

Bunica

T: Mama, tu ai o mama tare ciudata.
Eu: De ce?
T: Se culca foarte tarziu si apoi se plange ca e obosita.

marți, 12 aprilie 2016

Bucuria Dansului

Au facut dans sportiv din clasa I a lui Teo, deci ar avea 2 ani si jumatate. Pe cea mare am dus-o din cauza ca am remarcat o rigidizare a corpului, respectiv si tendinte de adunare a spatelui, deci strict pentru miscare. Pe cea mica am dus-o ca ... am dus-o si pe cea mare. Teo se misca mai bine, dar a avut o afintate mai mare pentru karate, asa ca dansul a ajuns sport secundar, deci nici gand de concursuri, parteneri de dans sportiv.
La inceputul anului scolar activitatatea s-a diversificat si s-a infiintat si o trupa de dans modern. Dianei clar ii place mai mult acest stil, iar Teo a ajuns si ea pe motiv ca intre timp s-a schimbat orarul la karate si avea timp liber cand se faceau antrenamentele de dans modern; asa ca am trecut cu catel cu purcel de la dans sportiv fara partener la dans modern, trupa de fete.

Weekendul acesta a fost un concurs national chiar in oras si antrenoarea a reusit sa le inscrie. Am avut o supriza extrem de placuta vazand dansurile. Chiar nu conta rezultatul, pentru ca cel putin scopul meu e sa se miste, sa le ajute la o dezvoltare armonioasa. Insa a venit si el: locul I la sectiunea latino, locul al doilea la dans modern.

M-a surprins gratia. Poate sunt un pic partinitoare, dar aceasta am remarcat comparativ cu restul trupelor: fetele au fost feminine; au avut miscari continue si o gratie care au parut naturale, deloc "lucrate". Clar ca sunt inca la inceput; mai e de lucru la sincronizare, mai vin si pleaca fete, dar surpriza placuta e prezenta si faptul ca fetelor le place sa mearga, desi ies din sala transpirate, obosite, terminate, dar vesele, conteaza foarte mult.


Felicitari antrenoarei si coregrafei Bianca Racolta si antrenorului sustinator Ionut Ionescu. Felicitari trupei Life Is Dance!

Latino, locul I 11-14 ani - il mai vazusem la spectacolul de Craciun...  n-a fost o surpriza asa mare



Dans contemporan locul al doilea 11-14 ani - chiar m-a impresionat. Au reusit sa se sincronizeze bine si se vede ca le-a placut

Si finalul de dans contemporan - m-a prins nepregatita si am oprit filmarea prea repede


sâmbătă, 26 martie 2016

Iertare

E de la scoala, mi-a povestit-o doamna invatatoare.

Le-a povestit in clasa despre Polonia, intr-un proiect care cuprinde tarile Europei. Papa Ioan Paul al II-lea a fost amintit ca si personalitate poloneza si printre altele le-a spus despre impuscarea lui.

Mi-a spus doamna ca in tot acest timp, Teo a ascutat foarte atenta, cu niste ochi mari. Dupa ce doamna le-a zis ca Papa l-a vizitat in inchisoare pe atentator si l-a iertat, Teo a exclamat:

- Vai de mine, si noi, noi nu reusim sa ne iertam unii pe altii pentru niste fapte marunte!

vineri, 26 februarie 2016

Bucurie, sport, invatatura

Ne povestea Teo cum doamna invatatoare le-a demonstrat copiilor din clasa ca stie sa sara coarda, imprumutand coarda unei fetite si sarind cu ea pana in dreptul clasei.

Eu, razand si adresandu-ma Dianei: Vezi ce doamna jucausa are Teo?
La care Teo: Ce doamna faina, mama! Si bucurie, si sport, si invatatura!

marți, 23 februarie 2016

Jumatate de an

In vacanta semestriala ne-am reunificat sa spun asa; a fost timp petrecut noi cu noi si ne-am regasit. Timp care s-a scurs incet, in tihna, fara planuri, fara orare, cu povesti si planuri marunte.
Am ras mult, ne-am depasit si niste limite.

A inceput semestrul al doilea. Parca e mai bine.

Trecerea in clasa a cincea a fost foarte grea; chiar nu m-am asteptat ca la inceput sa am parte de incrancenare, apoi apatie de-a dreptul. S-au linistit apele , rezultatele sunt foarte bune, dar, din pacate, parca ceva lipseste.

Clasa a treia e navigare pe ape cunoscute si calme. La matematica merge foarte bine. Abia asteapta pregatirile suplimentare, cauta rezolvari originale ale problemelor, e interesata de ce face Diana. La concursul de gazeta matematica junior a luat punctaj maxim. Refuza in schimb sa citeasca. Incep sa ma ingrijorez, pentru ca incepe sa se simta la vocabularul "academic" sa zic asa. Crangul a ajuns sa fie poiana si alte asemenea exemple care nu dau prea bine nici in lucrari, nici in povestiri. Inca astept declicul, sa gaseasca cartea-minune care sa-i deschida apetitul.

Pe partea de sport, au intrat amandoua in nou infiintata trupa de dans modern, aceiasi instructori. Diana e incantata. Teo parca ar fi preferat dansul sportiv, dar e in acelasi timp cu programul de karate. Un exemplu de la spectacolul de craciun :

Cu Karate mergem mai departe. A castigat Cupa Romaniei la Kata fete 9-12 ani, centura albastra.
Cupa Romaniei

 A obtinut si mult ravnita centura galbena. A fost sufletul seminarului, facut tot ce s-a cerut  cu mult entuziasm, inclusiv demonstratie de mers in maini. Urmatoarele concursuri insa vor fi mai grele, dar asteapta cu nerabdare Campionatul National si apoi pe cel european.
Centura galbena - fericire maxima


Viitorul suna ... plin. Scoala, teme, antrenamente, parca timp compresat. Le place amandurora ceea ce fac si asta conteaza cel mai mult.

luni, 14 septembrie 2015

Re(inceputuri)

Un an scolar nou.
Materii noi si vechi.
Manuale prezente si absente.
Profesori noi, necunoscuti, pe de o parte, respectiv aceeasi doamna invatatoare entuziasta pe de alta parte. Domnul invatator a luat pitici la propriu - e diferenta enorma fata de uriasii dintr-a V-a. Diana a fost una din reprezetantii clasei a V-a care a condus piticeii prin poarta simbolica a scolii.

Si.... dor de vacanta deja. :)

vineri, 21 august 2015

Unsprezece

A fost anul muzicii si al povestilor. MP3 player-ul  primit cadou anul trecut a fost folosit cred la capacitate maxima. Datorita lui, ea, antitalent la tehnica, a invatat sa-si copieze piese de pe calculator pe player, sa le stearga, sa caute. Isi face liste si listute cu piesele auzite care-i plac si apoi le transfera. De cele mai multe ori asculta pe leagan, dandu-se in nestire, cu ochii pierduti, cu gandurile ei sau cantand de una singura.


A fost anul mitologiei grecesti si egiptene. Aventurile lui Percy Jackson, ale copiilor familiei Kane, Legendele Olimpului au fost traite la intensitate maxima. Percy inca nu e tradus in totalitate, asa ca pe ultimele doua volume mi le-a cerut in original, ca n-a mai avut rabdare.

A fost anul Minecraft. Presimt ca va mai dura ceva, asa cum a tinut si perioada Sonic. A creat harti intregi, are povesti numeroase legate de joc, ne-a cerut carti cu eroi din Minecraft.

Desen cu Minecraft

A fost anul Lego, cu povesti in imagini... cu secvente care se succed intr-o ordine bine definita.
Se pleaca de la scoala - 1
Se pleaca de la scoala -2
Se pleaca de la scoala -3

A fost anul nervilor preadolescentini, cu o perioada in care nu ne-am mai inteles, in care orice spuneam, orice faceam, era total pe dos. Se pare c-a trecut primul val, dar sa vedem si pe mai incolo :)

Nu mai deseneaza asa mult, iar cand o face, sunt mai mult schite... grafica in general; locul desenului a fost luat de citit si de scris: scrie povesti in engleza, folosind litere tipografice. Scrisul de mana e folosit la scoala, la teme, la liste, la biletele, insa nu pentru scris de povesti :) Are teancuri de foi, scrise marunt, cu dialoguri in engleza, cu personaje inventate sau preluate din ce-a citit carora le continua aventurile.
O pasioneaza universul: galaxii, stele, praf stelar, de ce pamantul e cum e si restul nu-s... Transforma anii lumina in kilometri, iar George al lui Stephen Hawking i-a fost un ghid de mare ajutor.
Merge si la scoala cu placere, e constincioasa si doritoare sa invete; ne intreaba, cauta informatii, dezvolta idei.

A ramas destul de statica; evita sportul extracuricular, prefera sa stea acasa cu o carte in locul bicicletei sau al schi-ului si inca e cu frica de loviri/accidentari. Inotul ar fi tare bun, dar tare bine ar fi sa fie apa mai calda ;) . Ii place in schimb sa danseze si cursurile de dans s-au mulat pe ea ca o manusa. Desi exercitiile sunt complicate, fac rezistenta si de cele mai multe ori iese din sala cu parul ud, cu apa curgandu-i pe fata, desi are zile cu febra musculara din cauza miscarilor, desi e timida sa fie in spectacole sau se supara rau cand nu-i ies miscarile, nu are ganduri de renuntare si e multumita de ea. E chiar trista ca odata cu inceperea scolii, vor trece la grupa intermediara, unde e mai usor.

E loiala prietenilor din anii trecuti, respectiv are cateva fetite de la dansuri cu care se intelege bine. Desi pare timida, fricoasa, am remarcat ca e puternica emotional; tine la hotararile ei, chiar daca sunt originale, chiar daca nu sunt la moda si desi a suferit anii trecuti, acum pare sa fie prea putin influentata de tachinarile celorlalti; aici ma refer la haine, la comportament, la muzica sau jocuri, la situatiile din scoala. A devenit o domnita stapana pe ea, respectiv separa destul de bine situatiile rele fata de cele bune.

La cules de ghiocei, cu un prieten bun

E Diana, la unsprezece ani.
LA MULTI ANI!


ZeceNouaOptSapteSase